Și el a fost cu Isus…

 

Marcu 3:13-15

 

În urmă, Isus S-a suit pe munte, a chemat la El pe cine a vrut şi ei au venit la El. A rânduit dintre ei doisprezece, ca să-i aibă cu Sine şi să-i trimită să propovăduiască. Le-a dat şi putere să vindece bolile şi să scoată dracii.

 

Astăzi, în timpul lecturii devoționale, am ajuns la momentul înrolării celor doisprezece ucenici ai Domnului Isus. (Mi-am dat și un test, încercând să scriu, din memorie, numele celor doisprezece…L-am trecut, însă nu cu notă maximă…) Altceva mi-a reținut însă atenția; motivele pentru care i-a chemat: să-i trimită să propovăduiască, să vindece boli, să scoată draci și să-i aibă cu Sine. Intenționat am lăsat ,,să-i aibă cu Sine’’ la finalul listei. De obicei, este ultimul motiv la care ne gândim.

Poate că este și influența culturii contemporane care pune un accent tot mai apăsat pe ,,a face’’ în detrimentul lui ,,a fi’’. Și totuși, de ce trebuie acordată atenție acestui aspect: să-i aibă cu Sine? Cred că un exemplu al importanței timpului petrecut cu Domnul Isus este reflectat în episodul prinderii Domnului Isus. Știm că Petru merge în urma gărzii care îl escorta pe Domnul Isus către reședința marelui preot și cu ajutorul lui Ioan, se pare, intră și el în curte, alăturându-se unui grup de oameni care stăteau în jurul unui foc. Vă amintiți afirmația lor cu privire la identitatea lui Petru?  „Şi acesta era cu Isus din Nazaret.” (Matei 26:71) Se pare că timpul pe care Petru și ceilalți ucenici l-au petrecut cu Domnul Isus și-a pus amprenta asupra lor.

Știm, de fapt, ce s-a întâmplat cu ucenicii, schimbările care au avut loc în timpul în care au fost cu Domnul Isus. Pe lângă învățăturile primite, aceștia au putut urmări îndeaproape acțiunile Domnului Isus, atât cele petrecute în timp ce era înconjurat de mulți oameni cât și cele petrecute doar în cadrul intim. Apoi a mai fost și puterea spirituală pe care au primit-o, putere delegată tot de către Domnul, celor ce i-au stat aproape. Toate acestea au condus la conturarea unei identități noi pentru acești oameni care, până atunci, erau percepuți în funcție de alte criterii: profesie, naționalism, religiozitate, etc. După timpul petrecut în compania Domnului Isus, în urma evidențelor schimbărilor survenite, au fost percepuți ca ucenici ai lui Isus, ca oameni care, erau cu Isus. Oare ce înseamnă aceasta dacă nu o relație, o legătură sufletească, specială, cu Mântuitorul? Nu am putea spune atunci că această identitate este de fapt creată de relația cu Domnul Isus? Din acest punct poate începe o auto-examinare; Cum sunt perceput de cei din jur? Există în viața mea evidențe ale faptului că sunt cu Isus? Este relația mea cu Domnul una care mă schimbă, care conturează noua mea identitate?

Lui Petru, în jurul focului din curtea lui Caiafa, i s-a părut că această identitate este periculoasă…A resimțit-o ca pe o acuzație și de aceea s-a grăbit să o dezmintă. Abia în jurul focului de pe malul mării Tiberiadei Petru a înțeles ce mult înseamnă a fi cu Isus!

Reflectând asupra acestor lucruri mi-am dat seama că a fi cu Domnul Isus este un privilegiu, este o binecuvântare, este o schimbare, dar este și o asigurare; asigurare că lucrurile vor avea un deznodământ fericit. Pot dezvolta această relație interacționând cu Domnul prin practici spirituale consacrate: citire, rugăciune, reflecție dar și prin ascultare, slujire, examinare și cam tot ce presupune o relație cu o persoană iubită. Deci: să fim cu El!

Advertisements
Editura Casa Cărţii

Împreună slujitori ai Cuvântului

pe scara Cerului

pentru ca dragostea lui Dumnezeu invinge atractia gravitationala...

Chibzuieli

Să stăm strâmb şi să chibzuim drept:

Marius Cruceru

...fără cravată

Persona

Blog of Danut Manastireanu

LeadershipConneXtions

Theology, Spirituality, Leadership, Communication