Promisiuni cu efect declanșat la înviere.

iStock_000004153022Small

Privirea pe care noi o aruncăm acum asupra evenimentului învierii este una retrospectivă. Privim în urmă la un eveniment consumat și îl întoarcem pe toate părțile, pentru a extrage încurajări, învățăminte, sau îndemnuri. Nouă ne este acum mai ușor să vorbim despre înviere decât le-a fost celor care au asistat la moartea Domnului Isus și la îngroparea Lui. Eu au văzut trupul așezat în mormânt, au văzut sigiliul roman, au văzut garda așezată să păzească mormântul. Este impresionant însă faptul că atunci când Domnul Isus vorbește cu cei doi ucenici plecați către Emaus, în aceștia ardea inima în fața dovezilor că învierea nu era basm ci o promisiune împlinită.

În discursul de rămas bun, descurs redat în Evanghelia după Ioan (cap.14-17), Domnul Isus îi anunțase pe ucenici că se va întâmpla un lucru neobișnuit, chiar și pentru ei, care asistaseră la atât de multe minuni:,,Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea; pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi’’. Ioan 14:19

Anunțând despărțirea de ei, prin moarte și revederea lor, prin înviere, Domnul Isus face și câteva promisiuni cu privire la viitorul ucenicilor și al relației lor cu Mântuitorul:

,,Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe cari le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decît acestea; pentru că Eu mă duc la Tatăl şi ori ce veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul’’. Ioan 14:12-13

,,În ziua aceea, veţi cunoaşte că Eu sînt în Tatăl Meu, că voi sînteţi în Mine, şi că Eu sînt în voi’’.Ioan 14:20

,,Când va veni Mîngîietorul, pe care -L voi trimete de la Tatăl, adică Duhul adevărului, care purcede dela Tatăl, El va mărturisi despre Mine. Şi voi deasemenea veţi mărturisi, pentru că aţi fost cu Mine de la început’’. Ioan 15:26-27

Așadar, ucenicii Domnului Isus, după moartea și învierea Sa, vor face lucrări mari, vor cunoaște comuniunea spirituală cu Tatăl și Fiul și vor mărturisi dragostea și lucrările Domnului Isus. Când Domnul Isus își asigură ucenicii că vor face lucrări mai mari decât ale Sale, este destul de dificit de imaginat că se poate întâmpla așa ceva. Dacă ne gândim la noi înșine și avem o imagine sănătoasă cu privire la noi înșine, ne este chiar mai greu să considerăm această promisiune ca fiind una ce ne vizează. Nu ne vedem făcând vindecări, înmâlțind pâini…înviind morți…Ce să mai spunem de a sfârși murind pe cruce?

Cred că Domnul Isus este însă foarte clar la ce fel de lucrări se referă: acele lucrări care îl proslăvesc pe Tatăl. Ce înseamnă a proslăvi? A ridica în slăvi, a lăuda, a atrage atenția asupra cuiva în mod apreciativ. Cu alte cuvinte, așa cum Domnul Isus a atras atenția nu asupra Sa însuși, ci asupra Tatălui, așa promite Domnul Isus că se va întâmpla cu oricine crede în El. Din acest punct de vedere, credincioșii din toate veacurile au ocazia să-L proslăvească pe Tatăl, până la capătul pământului, o misiune începută de apostoli și continuată de fiecare generație de credincioși.

A doua promisiune vizează cunoașterea care va conduce la o comuniune spirituală specială. Domnul Isus avea în vedere o legătură strânsă, o unire tainică, o coeziune intimă a ucenicilor cu Tatăl și Fiul, una care să reflecte comuniunea existentă în Sfânta Treime. Unii teologi cred că în această afirmație este vorba despre o ,,uniune’’, în care toți se contopesc într-o singură esență. În ce mă privește, eu cred că este vorba, mai degrabă, de o comuniune în care fiecare parte se bucură de cealaltă și produce bucurie celeilalte părți. Două persoane pot locui sub același acoperiș, pot mânca la aceeași masă, pot dormi în același pat și nu experimentează această bucurie, nu experimentează comuniunea. Ori de câte ori recunoaștem comuniunea Tatălui și a Fiului și căutăm să participăm în ea, vom fi făcuți părtași într-o relație specială cu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Pentru aceasta este însă nevoie de deschiderea noastră, supunerea noastră și sensibilitatea față de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu.

Când credincioșii vor avea parte de experiențele amintite, a treia promisiune este o consecință a celorlalte două: vor deveni martori ai existenței, jertfei, învierii și lucrării Domnului Isus. Este o promisiune care, evident, se împlinește după înviere, și mai evident, după momentul în care Duhul Sfânt devine o prezență nemijlocită în viața ucenicilor. Priviți la reacțiile ucenicilor față de învierea, imediat după producerea evenimentului și chiar după arătarea Domnului Isus: temători, șovăielnici, dezorientați…Așa cum suntem și noi adesea. Promisiunea Domnului Isus s-a înmplinit însă și șovăielnicii ajung să moară pentru convingerile lor, temătorii să proclame cu îndrăzneală, dezorientații să descopere o viziune clară asupra vieții și destinului lor.

Toate aceste promisiuni sunt valabile și pentru noi! Nu trebuie decât să le facem loc în experiența noastră cotidiană. Dacă vom monitoriza cu atenție viața noastră vom observa ca apar nenumărate ocazii în care putem alege voia lui Dumnezeu și prin actul ascultării îl vom onora și proslăvi. De asemenea, prin cultivarea unei conversații susținute cu Sfânta Treime, mediată de Duhul Sfânt, Cuvântul Inspirat, rugăciune, meditație, solitudine și tot ceea ce ne ține conectați cu El, vom ajunge să-L cunoaștem tot mai mult pe Dumnezeu și să experimentăm viața veșnică (Ioan 17:3) Această viață va fi, cu siguranță, observată de cei din jur și va fi cea mai bună mărturie posibilă a naturii, vieții și lucrării Domnului Isus.

Editura Casa Cărţii

Împreună slujitori ai Cuvântului

pe scara Cerului

pentru ca dragostea lui Dumnezeu invinge atractia gravitationala...

Chibzuieli

Să stăm strâmb şi să chibzuim drept:

Marius Cruceru

...fără cravată

Persona

Blog of Danut Manastireanu

LeadershipConneXtions

Theology, Spirituality, Leadership, Communication