Ce vrei să-ți fac? ( Un exercițiu de examinare a dorințelor)

Picture

Una din frazele ce alcătuiesc repertoriul pios al credincioșilor este: ,,Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule’’! (Psalmi 42:1)

Trebuie să recunosc că este o imagine frumoasă, bucolică, provocatoare…dar reflectă ea o realitate în ce ne privește?

Mie mi se pare că Apostolul Iacov are o abordare mult mai realistă a ceea ce se întâmplă cu fiecare din noi atunci când vine vorba de dorințe: ,,De unde vin luptele şi certurile între voi? Nu vin oare din poftele (dorințele) voastre, care se luptă în mădularele voastre? Voi poftiţi (doriți) şi nu aveţi; ucideţi, pizmuiţi, şi nu izbutiţi să căpătaţi; vă certaţi şi vă luptaţi, şi nu aveţi, pentru că nu cereţi. Sau cereţi, şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre’’. (Iacov 4:1-3)

Dacă imaginea surprinsă de Core este una idilică, cea oferită de Iacov este caracterizată de zbateri, frământări, conflicte… Dorințele sunt parte integrantă a existenței noastre. Privind la pomul interzis, o constatare care își face imediat loc în mintea Evei este aceea că …pomul era de dorit.

În fiecare zi suntem asaltați de dorințe. Unele din ele sănătoase, necesare chiar. Altele sunt rebele, dăunătoare, distructive chiar…Unele debutează într-o formă sănătoasă, pozitivă pentru a evolua în direcții primejdioase și periculoase. În domeniul formării spirituale, atenția acordată dorințelor este una concentrată, penetrantă și perseverentă.

Un prieten preocupat de acest subiect a propus un exercițiu ce are drept obiectiv deprinderea examinării, discernerii și direcționării dorințelor. Parcurgându-l mi-am dat seama cât de folositor și eficient poate fi. De aceea vi-l propun și vouă.

Pornind de la lecturarea acestor rânduri, urmăriți-vă reacțiile încercând să notați: imaginile care vă vin în minte, emoțiile, ideile. I-ai dat ce-i dorea inima şi n-ai lăsat neîmplinit ce-i cereau buzele.

Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.

…vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!”

Îţi deschizi mâna şi saturi dorinţele a tot ce are viaţă.

El împlineşte dorinţele celor ce se tem de El, le aude strigătul şi-i scapă.

(Psalmi 21:2; 37:4; 40:8; 145:16,19)

Recitiți versetele, cu atenție, fără grabă, atenți la ceea ce se petrece în minte și în inimă. Nu vă impacientați dacă pare o experiență dificilă…pentru început va fi, dar repetiția va conduce la deprinderi tot mai performante.

Ajungând să identificați emoțiile (melancolie, bucurie, frustrare, durere, etc.), imaginile (un cerb pe marginea apei, un pumn încleștat, o față congestionată, etc.) sau ideile ( cum aș putea să achiziționez un lucru, ce mi-ar folosi acum, etc.) notați ce devine proeminent.

Luați notițele și încercați să le încorporați în rugăciune, cerând discernerea ,,rădăcinilor’’ acestor dorințe.

De cele mai multe ori, ceea dorim este mai mult o reacție, un simptom, a unor lucruri care se află situate mult mai adânc în experiența noastră de viață. Accesul către acele profunzimi îl are doar Duhul lui Dumnezeu și numai el va comunica ,,duhului’’ nostru ce se întâmplă acolo. (vezi 1Corinteni 2:9-12)

În Evanghelia după Marcu avem relatarea întâlnirii unui om fără vedere cu Domnul Isus. Aflat în mulțime și auzind că Domnul trece pe acolo a început să strige și nimeni nu îl putea convinge să se oprească. Domnul Isus s-a apropiat de el și l-a întrebat: Ce vrei să-ți fac? Sau: Care îți este dorința? Încercă să te vezi în poziția acelui om…Nu își dorea nici simpatia oamenilor, nici un dar generos, nici măcar haina de pe el…Dorința profundă, care a răzbătut printre toate celelalte (sunt convins că avea și alte dorințe) a fost cea mai puternică: să vadă.  (vezi Marcu 10:46-52)

Desigur, se poate spiritualiza situația și am putea cere să vedem cu ochi spirituali viața noastră (o posibilă direcție a acestui exercițiu) dar există și posibilitatea examinării a ceea ce își face loc în existența mea ca o dorință ce capătă proeminență în fața oricărei alte dorințe. Din acea poziție pot distinge și ar trebui să disting, care sunt emoțiile pe care le generează această dorință.

Emoțiile pot fi un bun indicator al dorințelor dar și un catalizator al acestora. Toate acestea pot fi puse într-o combinație de rugăciune-meditație până la atingerea unei stări în care vom experimenta ceea ce a experimentat omul care s-a apropiat de Domnul Isus: a fost vindecat, mântuit și a sfârșit mergând după Isus. Este acesta deznodământul pe care îl dorești?

 

Citirea contemplativă.

ignatian-spiritual-exercises-and-retreats_m1

Isus i-a zis: ,,Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea?“ Luca 10:26

Dicționarul Explicativ al Limbii Române definește contemplarea ca fiind acțiunea de ,, a privi lung și cu admirație’’ , dar și ,,a gândi mult și profund (asupra unui lucru); a cugeta; a medita; a reflecta; a chibzui’’. În cele din urmă chiar și prima parte a definiției este folositoare argumentului pe care doresc să-l prezint pentru încurajarea folosirii cititului ca și practică spirituală, o practică cât se poate de necesară maturizării noastre din punct de vedere spiritual.

Sunt conștient de faptul că nu toți găsesc plăcere în citit și admit că acest aspect nu reprezintă un păcat major sau o piedică fundamentală în dezvoltarea spirituală. Dar mai sunt și convins că noi toți recunoaștem că adesea nevoiți să facem lucruri care nu ne plac dar, motivați fiind de utilitatea lor ne străduim să le facem.  Așa cum o să vedeți, citirea contemplativă vine cu o ofertă încurajatoare chiar și pentru cei ce nu au o pasiune pentru citit.

Așadar, citirea contemplativă…o practică veche ce își are rădăcinile în paginile Scripturilor. Probabil că cel mai clar sfat legat de citirea contemplativă este adresat de Dumnezeu lui Iosua: ,,Cartea aceasta a Legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale şi atunci vei lucra cu înţelepciune’’. (Iosua 1:8) După cum se poate observa, avem un cuvânt comun în acest sfat și în definiția contemplării: a cugeta, sau a medita. Este o parte importantă a acestei practici și o să revin asupra ei.

Scopul acestei practici este reflectat într-o afirmație a apostolului Pavel: „Cuvântul este aproape de tine: în gura ta şi în inima ta.” (Romani 10:8) Cu alte cuvinte, scopul citirii contemplative este acela de ,,așeza’’ ceea ce citim în inima noastră (în centrul personalității noastre) și apoi în gura noastră. Sensul acestei afirmații poate fi acceptat deopotrivă, atât sub aspect literal cât și metaforic. Cu alte cuvinte, putem să citim cu voce tare, folosindu-ne capacitatea vocală și astfel, ne folosim glasul pentru a articula gândurile exprimate în formă scrisă. Pe de altă parte, poate fi vorba și despre o formă proclamativă. Ceea ce ,,adunăm’’ în inima noastră este exprimat apoi în exterior sub forma atitudinilor, acțiunilor sau cuvintelor.

Cea mai cunoscută formă de sistematizare a acestei practici este cea inițiată și practicată încă de la începuturile secolului al V-lea de către călugării benedictini și întitulată Lectio Divina. Practic, este vorba despre patru aspecte ce trebuie urmărite în această citire, toate cu scopul de a oferi nu doar o experiență în care este acumulată informație sau destindere intelectuală ci o experiență spirituală transformatoare. Aspectele în cauză sunt: lectio, meditatio, oratio si contemplatio, adică, citire, meditație, rugăciune și contemplare.

În mare măsură, rezultatul urmărit este cel exprimat de Apostolul Pavel în rugăciunea sa pentru credincioșii din Efes: ,,[…]mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui şi să vă lumineze ochii inimii ca să pricepeţi […]” (Efeseni 1:17-18).

Așadar, în contextul unei lumi inundate de informații, de zvonuri, de bârfe, de oameni ce vor atenția noastră, de voci ce se vor auzite, cum vom discerne ce vine din partea lui Dumnezeu, ce va zidi, ce va demola? Cred că citirea contemplativă a Sfintelor Scripturi, meditarea asupra lor, interiorizarea lor, rugăciunea informată de acestea și proclamarea lor în viața cotidiană este ceea ce trebuie să facă credincioșii interesați în creșterea și maturizarea lor spirituală.

În cadrul primei etape, citirea, textul este de dimensiuni mai reduse decât atunci când se citește cu scopul citirii Bibliei într-un an. Fie că este vorba de citirea unui pasaj scurt, sau chiar a unui singur verset, accentul cade pe atenți și intensitatea cu care este citit. Este indicată citirea repetată a pasajului sau versetului, o primă citire pentru familiarizare iar următoarele pentru a da timp textului să treacă prin minte înspre inimă. Citirea se face într-un rit lent, cu atenție la imaginile pe care le sugerează cuvintele și cu atenție la ceea atrage atenția într-un mod special.

De exemplu, într-o astfel de ,,ședință’’ am citit Psalmul 3 și citindu-l de câteva ori, ceea ce îmi atrăgea de fiecare atenția, în mod special, era versetul 5: ,,Mă culc, adorm şi mă deştept iarăşi, căci Domnul este sprijinul meu’’. Reflectând asupra acestor cuvinte mi-am dat imediat seama că erau cuvinte prin care Dumnezeu vorbea unei nevoi cu care eu mă confruntam în acea perioadă și care îmi dădea o stare pronunțată de neliniște.

Etapa a doua este aceea a meditației. Spre deosebire de practica meditației asociată cu religii și filozofii ezoterice, scopul acestui exercițiu nu este golirea minții ci asocierea ideilor, emoțiilor, trăirilor cu mesajul Scripturii. În cazul menționat mai sus, imaginea unui om înconjurat de vrăjmași, cu urmăritori setoși de sânge pe urme, dar care poate să doarmă liniștit a fost una care m-a îndemnat să mă gândesc la situația mea. Fără să mă identific în toate aspectele cu David, autorul psalmului și protagonistul întâmplărilor evocate în el, am găsit suficiente elemente în care m-am regăsit: sentimentul amenințării, neliniștea în fața evenimentelor și a necunoscutului pe care îl prefigurau…dar, în mijlocul tuturor acestor emoții și ginduri, s-a conturat un sentiment al siguranței care venea din faptul că Dumnezeu era Cel care veghea asupra tuturor lucrurilor.

În etapa a treia, rezultatul meditației este transformat în rugăciune. Fie că este vorba despre o mărturisire, sau o cerere, ori o mulțumire, gândurile și emoțiile rezultate în urma citirii și personalizării, prin meditație, sunt transpuse în forma unei rugăciuni.

Etapa a patra este aceea contemplării sau aprofundării. Aici este locul în care intervine ascultarea, supunerea, transformarea. În cazul descris, transformarea a fost trecerea de la starea de neliniște la cea de încredere în Dumnezeu, în disponibilitatea Sa de a se îngriji de nevoile mele și de a-mi asigura viitorul. Astfel, am putut să fac o analiză obiectivă a situației și să-mi verific acțiunile, principiile și ascultarea, încredințându-i lui Dumnezeu consecințele.

Sper ca aceste informații să vă folosească și să vă convingă că nu citim doar cu mintea ci și cu inima, nu doar din datorie ci și din necesitate, nu doar pentru informare ci pentru transformare, conștienți că trăim cu orice Cuvânt care vine de la Dumnezeu.

Interviu – Formarea Spirituală (Bruce Demarest)

I read his book ” Satisfy your Soul” a while ago and found it to be a very formative read. Worth your time!

Nu neglijați sufletul!

soulcare-banner-520px

,,Ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său’’? (Matei 16:26)

„Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu, dar un singur lucru trebuie. Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua”. (Luca 10:41-42)

Viața spirituală…există o asemenea viață? Este oare existența noastră segmentată, permițând astfel de compartimentări? Cât de mult contează această dimensiune în economia existenței omului?

Indiferent de răspunsul pe care ni-l dăm la aceste întrebări, cei mai mulți vom admite că este o dimensiune în care trăim cu toții dar la care ne raportăm adesea diferit. Unii o ignoră cu desăvârșire….alții o consideră doar un segment al existenței și se ocupă de ea episodic, incidental, în funcție de conveniențe, tradiții sau alte considerente. Alții o caută cu consecvență, cu încrâncenare chiar. Dimensiunea spirituală face însă parte din realitatea existenței noastre și implicațiile ei se extind dincolo de viața pe care o trăim aici pe pământ.

Adesea suntem nemulțumiți de stările pe care le experimentăm și chiar dacă ignorăm efectul stărilor spirituale, ele determină starea noastră generală. De asemenea, la rândul lor, stările spirituale sunt afectate de restul experiențelor ce alcătuiesc ansamblul total al existenței noastre. Cu alte cuvinte, ne aflăm într-o situație a cărei complexitate depășește capacitatea noastră de a determina starea pe care ne-o dorim. Reacțiile sunt însă importante în fața unei asemenea realități. Unii adoptă fatalismul și indiferența. Alții consideră că un efort mai susținut poate aduce totuși rezultatul dorit.

Din nefericire, doar nemulțumirea față de starea existență și dorința pentru o stare diferită nu reprezintă și garanția pentru îmbunătățirea situației. Dimpotrivă, fără o direcție clară în vederea soluționării, fără determinare și fără o disciplină riguroasă, nemulțumirea și dorința pot genera stări de depresie, amărăciune și deznădejde. Din această cauză, o înțelegere adecvată a dinamicii vieții spirituale, rolul emoțiilor, informațiilor, legătura dintre ele, articularea coerentă a experienței de viață, identificarea, cu claritate, a realității în care ne mișcăm și adâncirea relației cu Duhul Sfânt, reprezintă elemente ce trebuie să ne preocupe și a căror utilizare trebuie să o deprindem și să o folosim. Pentru aceasta, trebuie să căutăm cu mai mare interes și consecvență acele activități în care ne permit să inițiem și să întreținem un contact consistent cu Dumnezeu și comunitatea credincioșilor.

Rugăciunea trebuie abordată în multiplele ei forme: spontană, regulată, individuală, comună, fiind o formă de comunicare care conectează nu doar oamenii cu Dumnezeu dar și oamenii între ei și lucru foarte important, inima și mintea unei persoane (vezi ce spune Apostolul Pavel). De prea multe ori, inima(emoțiile) și mintea(gândurile) unei persoane se detașează și distanțează una de cealaltă și de aici izvorește un conflict interior ce afectează nu doar echilibrul spiritual dar și pe cel relațional și chiar fizic adesea.

Un alt exercițiu important este cel al examinării personale regulate. Ignațius de Loyola, un teolog de la începutul secolului al XVI-lea, consideră că orice credincios serios și preocupat de starea sa spirituală ar trebuie să practice aceste exerciții de trei ori pe zi. Fiecare exercițiu are menirea de a verifica comuniunea cu Dumnezeu, alinierea la voia Sa, ascultarea de poruncile sale morale și legătura cu cei din jur. Desigur, mai sunt și alte aspecte care țin de viața spirituală pe care, probabil, le voi dezvolta în mesaje viitoare.

Ca și o concluzie însă, vă îndemn să faceți câteva lucruri practice:

– Luați-vă cel puțin 15 minute din programul zilnic și lecturați o porțiune din Sfânta Scriptură. Obiectivul nu este să citiți cât mai mult, ci cât mai atent. Citiți mai întâi pentru familiarizare (de exemplu, Psalmul 104) și apoi, rar, căutând să folosiți imaginația pentru a pătrunde mai adânc în mesaj și semnificații. Observați ce cuvânt, frază sau imagine vă reține mai mult atenția. Dacă este ceva ce vă produce un sentiment de bucurie, sau de întristare sau îngrijorare, sau evaluare, probabil că este un ,,semnal’’ pe care Duhul Sfânt vi-l transmite și trebuie să-l investigați mai departe.

– Alocați alte 10 minute pentru rugăciune.  Căutați un loc și un timp în care posibilitatea de a fi întrerupți să fie cât mai mică. Adoptați o poziție care să reflecte reverență dar care să vă permită și relaxare. Căutați mai întâi conștientizarea faptul că sunteți în prezența lui Dumnezeu. Folosiți cuvinte care să reflecte respectul și recunoașterea privilegiului de a vă putea adresa Lui. Gândiți-vă apoi la faptul că El este și Tată și noi Îi suntem copii. Această imagine ar trebuie să ne încurajeze să-I mărturisim gândurile și emoțiile noastre. Nu vă grăbiți și nu ,,ascundeți’’ nimic (cum am putea oare?) de El. – Concluzionați sesiunea cu întrebări de genul: Am învățat ceva nou? Am primit vreo asigurare? Am primit vreo atenționare? Trebuie să îndrept ceva? Trebuie să vorbesc cu cineva? Trebuie să memorez ceva? Trebuie să aștept ceva? Care este emoția asupra căreia trebuie să manifest atenție? Care este gândul pe care trebuie să-L rețin? Sper că aceste lucruri vă vor ajuta, așa cum m-au ajutat și pe mine. Nu uitați: viața este mai mult decât trupul. Cu alte cuvinte, nu trăim doar în dimensiunea fizică.

Nu neglijați sufletul!

Editura Casa Cărţii

Împreună slujitori ai Cuvântului

pe scara Cerului

pentru ca dragostea lui Dumnezeu invinge atractia gravitationala...

Chibzuieli

Să stăm strâmb şi să chibzuim drept:

Marius Cruceru

...fără cravată

Persona

Blog of Danut Manastireanu

LeadershipConneXtions

Theology, Spirituality, Leadership, Communication