O chestiune ,,cenușie’’…

ash-wednesday

Suntem la începutul unei noi perioade pregătitoare a întâmpinării sărbătorilor Crucificării și Învierii Domnului Isus. Probabil că unii dintre dvs. au văzut persoane care astăzi au pe frunte un semn al crucii, rezultat prin aplicarea cenușii rezultate în urma arderii frunzelor de palmieri folosite la sărbătoarea Floriilor de anul trecut. Este o tradiție care, se pare, a apărut în secolul 6 și a continuat până astăzi, fără prea mari schimbări în ce privește practica și semnificația.

Credincioșii evanghelici nu au preluat această tradiție și nici nu marchează în vreun fel începutul perioadei de 40 de zile ce ne desparte de sărbătorile amintite. Evenimentele comemorate și pe care noi le numim ,,Paște’’ în amintirea sărbătorii inițiale, sunt foarte  importante în economia mântuirii noastre: Crucificarea și Învierea. În ultimii ani însă, ca o reacție la securalizarea tot mai accentuată a societății, secularizare care desființează în mod agresiv  obiceiuri creștine străvechi, multe biserici evanghelice au început să introducă în practicile lor forme adaptate ale acestor obiceiuri, urmărind mai multe obiective. Câteva dintre acestea ar fi:

  • menținerea unei conștiințe active și informată cu privire la originile și tradițiile creștine,
  • recuperarea unor practici spirituale menite să ajute la dezvoltarea dimensiunii spirituale a existenței credincioșilor,
  • facilitarea proceselor spirituale prin observarea și respectarea perioadelor liturgice.

Chiar și menționarea acestui termen ,,liturghie’’ s-ar putea să-i determine pe unii să respingă ceea ce voi propune în continuare. Țin însă să precizez că înainte de consacrarea termenului ca definiție a ritualului slujbei în bisericile tradiționale (ortodoxe, catolice) el însemna lucrarea oamenilor sau slujbă publică. Nu este greu să înțelegem de ce termenul a fost preluat și folosit în legătură cu slujbele ce fac parte din închinarea credincioșilor. O primă propunere este să acceptăm faptul că termenul este mult mai cuprinzător în semnificația sa și în contextul în care astăzi mulți termeni din vocabularul creștinesc sunt abandonați, să-l folosim fără reticențe în refeririile noastre la practicile ce țin de închinarea noastră înaintea lui Dumnezeu.

Revenind la practica aplicării cenușii pe frunte, ea implică un simbolism biblic ce are două conotații spirituale importante: efemeritatea și pocăința. Dealtfel, în timpul aplicării cenușii, acestea sunt cele două formule rostite: ,,Amintește-ți că ești țărână și în țărână te vei întoarce!’’ sau ,,Pocăiește-te și crede în Evanghelie!’’ Prima afirmație este inspirată din Geneza 3:19 unde cuvântul rostit de Dumnezeu âp̱âr are atât sensul de cenușă cât și cel de țărână sau praf. Desigur, remarca vine ca urmare a păcatului comis de Adam și Eva și este parte a sentinței pronunțată de Dumnezeu. A doua formulă este o aluzie la forma smeririi ultime, a expresiei disperării care conduce la o pocăință caracterizată de o renunțare a oricărei demnități sau pretenții. Biblia ne oferă câteva exemple notabile a unei astfel de pocăințe, așa cum este Iov (Iov 42:6), Daniel (Daniel 9:3) sau Mardoheu (Estera 4:1).

Aș spune că orice credincios are nevoie de ambele perspective. Este bine să ne aducem aminte de efemeritatea noastră, că suntem ,,străini și călători’’ (1Petru 2:11) și că sfârșitul pelerinajului nostru pe acest pământ ne va aduce în fața lui Dumnezeu. De asemenea, efemeritatea trupului nostru ar trebui să ne determine să ne concentrăm atenția și mai mult asupra sufletului, destinat de Dumnezeu să trăiască veșnic. Pocăința este în egală măsură o înțelegere a efemerității, a dreptății divine, a păcatului omenesc, a sfințeniei lui Dumnezeu, a harului și îndurării divine, dar și a necesității pocăinței, mărturisirii, credinței și sfințirii vieții.

Aceste practici sunt evidențiate cu 40 de zile înaintea ,,Paștelor’’ pentru a indica o altă practică menționată în Sfintele Scripturi și anume observarea acestor ,,etape’’ sau ,, sezoane’’ cu mare încărcătură spirituală. Sfânta Scriptură menționează câteva situații în care cele 40 de zile au reprezentat fie întâlniri speciale cu Dumnezeu, fie perioade de post sever, sau consolidare a credinței. Moise a petrecut 40 de zile pe Muntele Sinai (Exod 24:18), Ilie rezistă unui drum de 40 de zile cu o singură masă, ( 1 Regi 19:8), Domnul Isus se retrage în deșert după botezul Său și postește timp de 40 de zile (Matei 4:2) și petrece 40 de zile pe pământ după înviere  înainte de înălțarea Sa la ceruri (F.A.1:3) Îndrăznesc că afirm că nevoia încorporării unor astfel de perioade în agendele noastre este tot mai acută. Ritmul cotidian, dinamica vieții, nivelarea sezoanelor (era industrială și tehnologică nu recunoaște anotimpurile) face ca atenția noastră față de lucrurile care altă dată erau parte a ritmului obișnuit al vieții, să fie tot mai slabă. Când totul este special nimic nu mai este special. Adesea am auzit, printre credincioșii evanghelici, afirmația: la noi fiecare zi este sărbătoare. Teoretic înțeleg sensul afirmației…Practic însă, observ că fiecare zi este tratată ca zi ,,de lucru’’ nu ,,de sărbătoare’’. De aceea consider că ne-ar fi foarte folositor să abandonăm sloganele pioase și să ne schimbăm atitudinea față de aceste ,,perioade’’, în cazul nostru, perioada fiind numită: ,,Postul Paștelor’’ sau ,,Postul Mare’’. 

Cred că ne-ar fi de folos dacă am trata această perioadă ca o perioadă specială, una de pregătire, de purificare sau de primenire.

O să revin cu sugestii referitoare la lucrurile pe care le-am putea face în această perioadă. Până atunci însă, ar fi bine să ne scuturăm de ,,cenușa’’ ignoranței sau indiferenței și să ne examinăm cu obiectivitate starea, să exersăm credința și să ne fortificăm voința practicând abstinența și disciplina spirituală aplicată atât trupului cât și cugetului.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Editura Casa Cărţii

Împreună slujitori ai Cuvântului

pe scara Cerului

pentru ca dragostea lui Dumnezeu invinge atractia gravitationala...

Chibzuieli

Să stăm strâmb şi să chibzuim drept:

Marius Cruceru

...fără cravată

Persona

Blog of Danut Manastireanu

LeadershipConneXtions

Theology, Spirituality, Leadership, Communication

%d bloggers like this: