Și el a fost cu Isus…

 

Marcu 3:13-15

 

În urmă, Isus S-a suit pe munte, a chemat la El pe cine a vrut şi ei au venit la El. A rânduit dintre ei doisprezece, ca să-i aibă cu Sine şi să-i trimită să propovăduiască. Le-a dat şi putere să vindece bolile şi să scoată dracii.

 

Astăzi, în timpul lecturii devoționale, am ajuns la momentul înrolării celor doisprezece ucenici ai Domnului Isus. (Mi-am dat și un test, încercând să scriu, din memorie, numele celor doisprezece…L-am trecut, însă nu cu notă maximă…) Altceva mi-a reținut însă atenția; motivele pentru care i-a chemat: să-i trimită să propovăduiască, să vindece boli, să scoată draci și să-i aibă cu Sine. Intenționat am lăsat ,,să-i aibă cu Sine’’ la finalul listei. De obicei, este ultimul motiv la care ne gândim.

Poate că este și influența culturii contemporane care pune un accent tot mai apăsat pe ,,a face’’ în detrimentul lui ,,a fi’’. Și totuși, de ce trebuie acordată atenție acestui aspect: să-i aibă cu Sine? Cred că un exemplu al importanței timpului petrecut cu Domnul Isus este reflectat în episodul prinderii Domnului Isus. Știm că Petru merge în urma gărzii care îl escorta pe Domnul Isus către reședința marelui preot și cu ajutorul lui Ioan, se pare, intră și el în curte, alăturându-se unui grup de oameni care stăteau în jurul unui foc. Vă amintiți afirmația lor cu privire la identitatea lui Petru?  „Şi acesta era cu Isus din Nazaret.” (Matei 26:71) Se pare că timpul pe care Petru și ceilalți ucenici l-au petrecut cu Domnul Isus și-a pus amprenta asupra lor.

Știm, de fapt, ce s-a întâmplat cu ucenicii, schimbările care au avut loc în timpul în care au fost cu Domnul Isus. Pe lângă învățăturile primite, aceștia au putut urmări îndeaproape acțiunile Domnului Isus, atât cele petrecute în timp ce era înconjurat de mulți oameni cât și cele petrecute doar în cadrul intim. Apoi a mai fost și puterea spirituală pe care au primit-o, putere delegată tot de către Domnul, celor ce i-au stat aproape. Toate acestea au condus la conturarea unei identități noi pentru acești oameni care, până atunci, erau percepuți în funcție de alte criterii: profesie, naționalism, religiozitate, etc. După timpul petrecut în compania Domnului Isus, în urma evidențelor schimbărilor survenite, au fost percepuți ca ucenici ai lui Isus, ca oameni care, erau cu Isus. Oare ce înseamnă aceasta dacă nu o relație, o legătură sufletească, specială, cu Mântuitorul? Nu am putea spune atunci că această identitate este de fapt creată de relația cu Domnul Isus? Din acest punct poate începe o auto-examinare; Cum sunt perceput de cei din jur? Există în viața mea evidențe ale faptului că sunt cu Isus? Este relația mea cu Domnul una care mă schimbă, care conturează noua mea identitate?

Lui Petru, în jurul focului din curtea lui Caiafa, i s-a părut că această identitate este periculoasă…A resimțit-o ca pe o acuzație și de aceea s-a grăbit să o dezmintă. Abia în jurul focului de pe malul mării Tiberiadei Petru a înțeles ce mult înseamnă a fi cu Isus!

Reflectând asupra acestor lucruri mi-am dat seama că a fi cu Domnul Isus este un privilegiu, este o binecuvântare, este o schimbare, dar este și o asigurare; asigurare că lucrurile vor avea un deznodământ fericit. Pot dezvolta această relație interacționând cu Domnul prin practici spirituale consacrate: citire, rugăciune, reflecție dar și prin ascultare, slujire, examinare și cam tot ce presupune o relație cu o persoană iubită. Deci: să fim cu El!

Advertisements

Gândind la ,,lucrurile de sus”…

Fasting-black-and-whiteSăptămâna trecută am scris despre schimbare și mai precis, despre folosirea acestei perioade ce precede sărbătorile Crucificării și Învierii Domnului, pentru inițierea unor schimbări cu efect în starea spirituală. Duminică am predicat despre ,,Sfințirea Plăcerilor’’ încercând să accentuez trei aspecte: Dumnezeu nu este inamicul plăcerii (El însuși ne-a înzestrat, prin creație, cu un mecanism foarte complex pentru experimentarea plăcerii), apoi, plăcerile constituie un motivator foarte puternic ( modificările comportamentale sunt mult mai eficiente atunci când plăcerea este folosită ca recompensă). Tocmai de aceea, diavolul intervine în a genera plăceri ilicite, cu intenția de a ne distrage atenția și a ne îndepărta de Dumnezeu. O strategie, pe care o folosește cu succes, este aceea de a ne îndepărta de plăcerile sănătoase, cele îngăduite și oferite de Dumnezeu, cele care aduc atât o stare de bine cât și împlinire sufletească, pentru a ne ademeni cu plăcerile ilicite, distructive, prin care atentează la demolarea relației noastre cu Dumnezeu.

Zilele acestea am reflectat mai mult asupra acestor lucruri și mi-am amintit de faptul că Domnul Isus a atins multe din aceste lucruri în învățăturile Sale dar și cum le-a demonstrat în felul în care a trăit. Multe din aceste învățături și exemple de viață se regăsesc astăzi în disciplinele spirituale pe care ar trebuie să le practicăm.

Un astfel de exemplu, edificator cu privire la maniera în care ar trebui să ținem sub control plăcerile culinare, este tocmai postul în care Domnul Isus a intrat după botezul Său. Desigur, este un post supra-natural; Domnul nu a mâncat timp de patruzeci de zile (Matei 4:2) Postul este un exercițiu spiritual cu toate că efectele primare sunt resimțite la nivelul trupului. Trebuie însă reținut răspunsul pe care Domnul Isus îl oferă diavolului atunci când acesta vine să-L ispitească: ,,Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu!’’. În acest context, are loc o metamorfozare a plăcerii. De la nivelul fizic, plăcerea este elevată la nivelul spiritual. Desigur, acest proces este asigurat de Duhul lui Dumnezeu. Trebuie însă ca noi să facilităm acest proces iar postul reprezintă tocmai o astfel de acțiune. Pe lângă post, trebuie să intensificăm și interacțiunea cu Cuvântul lui Dumnezeu. Vrem o susbstituire a plăcerilor, o metamorfozare a lor, avem nevoie și de o substituire a interesului. De la preocuparea pentru dietă, plăceri culinare, putem face tranziția către interesul în Cuvântul Divin, având în vedere că Domnul Isus se prezintă și ca ,,Pâinea Vieții’’ (Ioan 6:48).

Așadar, în această perioadă, încercați să practicați cel puțin o formă de post (postul lui Daniel, post parțial, post integral, post informatic, etc.) combinat cu diferite metode de interacțiune cu Cuvântul Divin ( lecturarea Bibliei, ascultarea unor mesaje biblice, reflecții teologice).

Este important să reținem că mântuirea nu depinde de aceste practici, însă este evidențiată în preocupările noastre cu astfel de practici. În cuvintele Apostolului Pavel: Gândiți-vă la lucrurile de sus!

Inițierea schimbării

blog-change-aug-12-1200x480
El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă, celor ce eraţi departe, şi pace celor ce erau aproape.  Efeseni 2:17

Promiteam în articolul de ieri că voi reveni cu sugestii privind activități menite să ne ajute în pregătirea pentru sărbătorile jertfirii și învierii Domnului Isus. De fapt, termenul ,,activități’’ s-ar putea să nu fie cel mai potrivit și aceasta pentru că, în pregătirea amintită, este necesară și repauzarea. Dacă veți avea curajul să încercați ceva diferit în această perioadă o să observați cât de anevoioasă este atingerea stării de repaus. Nu mă refer aici la acel repaus pe care îl facem pentru că suntem istoviți după munca zilnică și după mulțimea de activități care storc din noi și ultima picătură de energie. Este vorba despre acel repaus pe care îl introducem deoarece vrem să reorientăm atenția noastră înspre altceva sau altcineva cu scopul de a surprinde ,,șoapta’’ reconfortantă a Duhului lui Dumnezeu, sau pur și simplu, pentru a ne ,,odihni’’ sufletul în compania Sa.

Ceea ce ar trebuie să ne preocupe în această perioadă, dincolo de activități, este atingerea unei stări diferite de cea care ne este familiară, cea de care adesea suntem nemulțumiți, frustrați, dezgustați. Așa cum știm, nu putem face aceleași lucruri așteptându-ne la rezultate diferite. În concluzie, dacă dorim o stare diferită, trebuie să acționăm diferit.

Pentru că avem o perioadă precis delimitată, respectiv 40 de zile, un prim lucru pe care putem să-l facem pentru a obține o stare diferită, este acela de a planifica un calendar al activităților și repausurilor pe care le dorim. Astfel, putem să ne fixăm obiective a căror durată este bine delimitată. Un avantaj al unei astfel de abordări este acela că ne ajută să ne mobilizăm. Știind că avem un anumit număr de zile pentru care ne angajăm într-o activitate anume, ne oferă o perspectivă diferită asupra situației. Aceasta ne ajută să ne organizăm mai bine, să ne examinăm progresul, să facem corecții…cu alte cuvinte, este recomandabil să folosim această delimitare a perioadei și organizarea ei cât mai detaliată.

Pornind cu această idee în minte, putem să introducem o abordare progresivă a anumitor schimbări. La acest punct vreau să reamintesc cele trei principii de care trebuie să ținem cont când dorim o schimbare: înlocuire, progresie și perseverență. Cu alte cuvinte, nu putem adăuga activități noi, oricât de bune ar fi ele, fără să eliminăm altele. De asemenea, este mult mai înțelept să faci adustări progresive în activitățile sau practicile pe care le dorești implementate. În cele din urmă, nu trebuie acceptat eșecul…chiar dacă nu iese la prima încercare, renunțarea nu este o soluție.

Astfel, această perioadă este foarte bună pentru a încerca discipline spirituale asupra cărora ne-am concentrat mai puțin sau nu le-am acordat atenție deloc. Un exercițiu spiritual cu efecte pozitive asupra stării noastre spirituale, psihice și emoționale ar putea fi renunțarea la citirea știrilor. Cred că se pot aplica toate cele trei principii enunțate. Astfel, pentru început, progresiv, vom reduce numărul buletinelor de știri vizionate sau al ,,sesiunilor’’ de lectură a știrilor. De exemplu, pentru prima săptămână ne vom rezuma la două astfel de sesiuni. Folosind și principiul înlocuirii, vom înlocui prima sesiune cu o lecturare a unui pasaj biblic sau a unui material inspirațional. Chiar dacă nu vom reuși să implementăm această disciplină în primele zile, nu trebuie abandonat proiectul. În a doua săptămână putem elimina încă o sesiune și s-o înlocuim cu o lectură biblică. Trebuie precizat aici că poate, pentru mulți, aceasta nu pare o ,,problemă’’ și poate că nici nu este. Poate că sunt alte situații în care să exerseze aceste principii și mai ales să-și fortifice voința. Pentru că unul din scopurile acestor exerciții este și acela de a exersa voința în vederea exercitării unui control sănătos asupra lucrurilor care pot ajunge să ne deposedeze de orice fărâmă de voință și să ne facă vulnerabili în fața ispitelor de orice fel.

Pentru cei ce doresc însă să intre în acest proiect, vreau să le aduc aminte că în contextul actual, cele mai multe știri au un caracter manipulativ, toxic, polarizant și generator de stres și anxietate. Nu de puține ori am citit știrile și m-am surprins asaltat de îngrijorări, cu opinii formate pe baza unor informații care erau prezentate în mod subiectiv, despre situații asupra căror nu aveam niciun control…Unei astfel de situații parcă îi vorbește autorul Psalmului 2:1 ,,Pentru ce se întărâtă neamurile şi pentru ce cugetă popoarele lucruri deşarte’’? Cred că aici adecvat și sfatul Domnului Isus: Nu vă îngrijoraţi, dar, de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei. (Matei 6:34) Cred că este mult mai folositor să folosesc timpul pentru lucruri care au un efect pozitiv asupra sufletului. Oare nu spune apostolul Pavel că aceasta este una din caracteristicile celor care au experimentat Paștele mai multe decât o sărbătoare? Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu. Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. (Galateni 3:1-2)

Una din ideile cheie ale acestei inițiative este aceea de a fi mult mai receptivi la Veste Bună și indiferenți față de veștile tot mai rele care ne asaltează. În ce mă privește, sunt tot mai convins de faptul că diavolul dorește să destabilizeze credința noastră în Dumnezeu căutând să ne convingă că pământul este guvernat de oameni, că răul avansează mai repede și mai puternic decât binele și că încrederea noastră în Dumnezeu este nejustificată. Vestea Bună, Evanghelia, este că deși păcatul a corupt omenirea și da, efectele sunt dezastruoase, Dumnezeu nu este indiferent față de această situație. Mai mult, omul nu poate controla istoria mai multe decât îngăduie Dumnezeu…Ceea ce este pentru noi știre de ultimă oră (breaking news) pentru El este deja un fapt consumat. Soluția Sa față de problema suferinței, a păcatului, a morții a fost Domnul Isus. Domnul Isus a făcut ispășirea pentru păcat iar Dumnezeu l-a înviat. Aceasta este cu adevărat o știre de care nu ar trebuie să ne plictisim. Și ar trebui să consumăm mai puține știri despre starea lumii și să fim agenții celei mai optimiste știri: Dumnezeu oferă Mântuire!

Celor ce doresc să se înroleze în acest proiect  le propun și un al patrulea principiu în vederea schimbării: parteneriatul. Vă invit să-mi scrieți în această perioadă și să formăm o comunitate în care să ne sprijinim unii pe alții, să ne încurajăm unii pe alții și să ne rugăm unii pentru alții pentru implementarea schimbării. Scrieți-mi folosind adresa de e-mail și eu vă voi include în grupul ,,initieareaschimbarii’’ pentru a avea o comunicare cât mai fluidă și eficientă.

Cu Dumnezeu ‘nainte!

O chestiune ,,cenușie’’…

ash-wednesday

Suntem la începutul unei noi perioade pregătitoare a întâmpinării sărbătorilor Crucificării și Învierii Domnului Isus. Probabil că unii dintre dvs. au văzut persoane care astăzi au pe frunte un semn al crucii, rezultat prin aplicarea cenușii rezultate în urma arderii frunzelor de palmieri folosite la sărbătoarea Floriilor de anul trecut. Este o tradiție care, se pare, a apărut în secolul 6 și a continuat până astăzi, fără prea mari schimbări în ce privește practica și semnificația.

Credincioșii evanghelici nu au preluat această tradiție și nici nu marchează în vreun fel începutul perioadei de 40 de zile ce ne desparte de sărbătorile amintite. Evenimentele comemorate și pe care noi le numim ,,Paște’’ în amintirea sărbătorii inițiale, sunt foarte  importante în economia mântuirii noastre: Crucificarea și Învierea. În ultimii ani însă, ca o reacție la securalizarea tot mai accentuată a societății, secularizare care desființează în mod agresiv  obiceiuri creștine străvechi, multe biserici evanghelice au început să introducă în practicile lor forme adaptate ale acestor obiceiuri, urmărind mai multe obiective. Câteva dintre acestea ar fi:

  • menținerea unei conștiințe active și informată cu privire la originile și tradițiile creștine,
  • recuperarea unor practici spirituale menite să ajute la dezvoltarea dimensiunii spirituale a existenței credincioșilor,
  • facilitarea proceselor spirituale prin observarea și respectarea perioadelor liturgice.

Chiar și menționarea acestui termen ,,liturghie’’ s-ar putea să-i determine pe unii să respingă ceea ce voi propune în continuare. Țin însă să precizez că înainte de consacrarea termenului ca definiție a ritualului slujbei în bisericile tradiționale (ortodoxe, catolice) el însemna lucrarea oamenilor sau slujbă publică. Nu este greu să înțelegem de ce termenul a fost preluat și folosit în legătură cu slujbele ce fac parte din închinarea credincioșilor. O primă propunere este să acceptăm faptul că termenul este mult mai cuprinzător în semnificația sa și în contextul în care astăzi mulți termeni din vocabularul creștinesc sunt abandonați, să-l folosim fără reticențe în refeririile noastre la practicile ce țin de închinarea noastră înaintea lui Dumnezeu.

Revenind la practica aplicării cenușii pe frunte, ea implică un simbolism biblic ce are două conotații spirituale importante: efemeritatea și pocăința. Dealtfel, în timpul aplicării cenușii, acestea sunt cele două formule rostite: ,,Amintește-ți că ești țărână și în țărână te vei întoarce!’’ sau ,,Pocăiește-te și crede în Evanghelie!’’ Prima afirmație este inspirată din Geneza 3:19 unde cuvântul rostit de Dumnezeu âp̱âr are atât sensul de cenușă cât și cel de țărână sau praf. Desigur, remarca vine ca urmare a păcatului comis de Adam și Eva și este parte a sentinței pronunțată de Dumnezeu. A doua formulă este o aluzie la forma smeririi ultime, a expresiei disperării care conduce la o pocăință caracterizată de o renunțare a oricărei demnități sau pretenții. Biblia ne oferă câteva exemple notabile a unei astfel de pocăințe, așa cum este Iov (Iov 42:6), Daniel (Daniel 9:3) sau Mardoheu (Estera 4:1).

Aș spune că orice credincios are nevoie de ambele perspective. Este bine să ne aducem aminte de efemeritatea noastră, că suntem ,,străini și călători’’ (1Petru 2:11) și că sfârșitul pelerinajului nostru pe acest pământ ne va aduce în fața lui Dumnezeu. De asemenea, efemeritatea trupului nostru ar trebui să ne determine să ne concentrăm atenția și mai mult asupra sufletului, destinat de Dumnezeu să trăiască veșnic. Pocăința este în egală măsură o înțelegere a efemerității, a dreptății divine, a păcatului omenesc, a sfințeniei lui Dumnezeu, a harului și îndurării divine, dar și a necesității pocăinței, mărturisirii, credinței și sfințirii vieții.

Aceste practici sunt evidențiate cu 40 de zile înaintea ,,Paștelor’’ pentru a indica o altă practică menționată în Sfintele Scripturi și anume observarea acestor ,,etape’’ sau ,, sezoane’’ cu mare încărcătură spirituală. Sfânta Scriptură menționează câteva situații în care cele 40 de zile au reprezentat fie întâlniri speciale cu Dumnezeu, fie perioade de post sever, sau consolidare a credinței. Moise a petrecut 40 de zile pe Muntele Sinai (Exod 24:18), Ilie rezistă unui drum de 40 de zile cu o singură masă, ( 1 Regi 19:8), Domnul Isus se retrage în deșert după botezul Său și postește timp de 40 de zile (Matei 4:2) și petrece 40 de zile pe pământ după înviere  înainte de înălțarea Sa la ceruri (F.A.1:3) Îndrăznesc că afirm că nevoia încorporării unor astfel de perioade în agendele noastre este tot mai acută. Ritmul cotidian, dinamica vieții, nivelarea sezoanelor (era industrială și tehnologică nu recunoaște anotimpurile) face ca atenția noastră față de lucrurile care altă dată erau parte a ritmului obișnuit al vieții, să fie tot mai slabă. Când totul este special nimic nu mai este special. Adesea am auzit, printre credincioșii evanghelici, afirmația: la noi fiecare zi este sărbătoare. Teoretic înțeleg sensul afirmației…Practic însă, observ că fiecare zi este tratată ca zi ,,de lucru’’ nu ,,de sărbătoare’’. De aceea consider că ne-ar fi foarte folositor să abandonăm sloganele pioase și să ne schimbăm atitudinea față de aceste ,,perioade’’, în cazul nostru, perioada fiind numită: ,,Postul Paștelor’’ sau ,,Postul Mare’’. 

Cred că ne-ar fi de folos dacă am trata această perioadă ca o perioadă specială, una de pregătire, de purificare sau de primenire.

O să revin cu sugestii referitoare la lucrurile pe care le-am putea face în această perioadă. Până atunci însă, ar fi bine să ne scuturăm de ,,cenușa’’ ignoranței sau indiferenței și să ne examinăm cu obiectivitate starea, să exersăm credința și să ne fortificăm voința practicând abstinența și disciplina spirituală aplicată atât trupului cât și cugetului.

Editura Casa Cărţii

Împreună slujitori ai Cuvântului

pe scara Cerului

pentru ca dragostea lui Dumnezeu invinge atractia gravitationala...

Chibzuieli

Să stăm strâmb şi să chibzuim drept:

Marius Cruceru

...fără cravată

Persona

Blog of Danut Manastireanu

LeadershipConneXtions

Theology, Spirituality, Leadership, Communication

B a r z i l a i - e n - D a n

Un Barzilai izvorât din Dan - O anagramare pentru Daniel Branzai