Citirea contemplativă.

ignatian-spiritual-exercises-and-retreats_m1

Isus i-a zis: ,,Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea?“ Luca 10:26

Dicționarul Explicativ al Limbii Române definește contemplarea ca fiind acțiunea de ,, a privi lung și cu admirație’’ , dar și ,,a gândi mult și profund (asupra unui lucru); a cugeta; a medita; a reflecta; a chibzui’’. În cele din urmă chiar și prima parte a definiției este folositoare argumentului pe care doresc să-l prezint pentru încurajarea folosirii cititului ca și practică spirituală, o practică cât se poate de necesară maturizării noastre din punct de vedere spiritual.

Sunt conștient de faptul că nu toți găsesc plăcere în citit și admit că acest aspect nu reprezintă un păcat major sau o piedică fundamentală în dezvoltarea spirituală. Dar mai sunt și convins că noi toți recunoaștem că adesea nevoiți să facem lucruri care nu ne plac dar, motivați fiind de utilitatea lor ne străduim să le facem.  Așa cum o să vedeți, citirea contemplativă vine cu o ofertă încurajatoare chiar și pentru cei ce nu au o pasiune pentru citit.

Așadar, citirea contemplativă…o practică veche ce își are rădăcinile în paginile Scripturilor. Probabil că cel mai clar sfat legat de citirea contemplativă este adresat de Dumnezeu lui Iosua: ,,Cartea aceasta a Legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale şi atunci vei lucra cu înţelepciune’’. (Iosua 1:8) După cum se poate observa, avem un cuvânt comun în acest sfat și în definiția contemplării: a cugeta, sau a medita. Este o parte importantă a acestei practici și o să revin asupra ei.

Scopul acestei practici este reflectat într-o afirmație a apostolului Pavel: „Cuvântul este aproape de tine: în gura ta şi în inima ta.” (Romani 10:8) Cu alte cuvinte, scopul citirii contemplative este acela de ,,așeza’’ ceea ce citim în inima noastră (în centrul personalității noastre) și apoi în gura noastră. Sensul acestei afirmații poate fi acceptat deopotrivă, atât sub aspect literal cât și metaforic. Cu alte cuvinte, putem să citim cu voce tare, folosindu-ne capacitatea vocală și astfel, ne folosim glasul pentru a articula gândurile exprimate în formă scrisă. Pe de altă parte, poate fi vorba și despre o formă proclamativă. Ceea ce ,,adunăm’’ în inima noastră este exprimat apoi în exterior sub forma atitudinilor, acțiunilor sau cuvintelor.

Cea mai cunoscută formă de sistematizare a acestei practici este cea inițiată și practicată încă de la începuturile secolului al V-lea de către călugării benedictini și întitulată Lectio Divina. Practic, este vorba despre patru aspecte ce trebuie urmărite în această citire, toate cu scopul de a oferi nu doar o experiență în care este acumulată informație sau destindere intelectuală ci o experiență spirituală transformatoare. Aspectele în cauză sunt: lectio, meditatio, oratio si contemplatio, adică, citire, meditație, rugăciune și contemplare.

În mare măsură, rezultatul urmărit este cel exprimat de Apostolul Pavel în rugăciunea sa pentru credincioșii din Efes: ,,[…]mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui şi să vă lumineze ochii inimii ca să pricepeţi […]” (Efeseni 1:17-18).

Așadar, în contextul unei lumi inundate de informații, de zvonuri, de bârfe, de oameni ce vor atenția noastră, de voci ce se vor auzite, cum vom discerne ce vine din partea lui Dumnezeu, ce va zidi, ce va demola? Cred că citirea contemplativă a Sfintelor Scripturi, meditarea asupra lor, interiorizarea lor, rugăciunea informată de acestea și proclamarea lor în viața cotidiană este ceea ce trebuie să facă credincioșii interesați în creșterea și maturizarea lor spirituală.

În cadrul primei etape, citirea, textul este de dimensiuni mai reduse decât atunci când se citește cu scopul citirii Bibliei într-un an. Fie că este vorba de citirea unui pasaj scurt, sau chiar a unui singur verset, accentul cade pe atenți și intensitatea cu care este citit. Este indicată citirea repetată a pasajului sau versetului, o primă citire pentru familiarizare iar următoarele pentru a da timp textului să treacă prin minte înspre inimă. Citirea se face într-un rit lent, cu atenție la imaginile pe care le sugerează cuvintele și cu atenție la ceea atrage atenția într-un mod special.

De exemplu, într-o astfel de ,,ședință’’ am citit Psalmul 3 și citindu-l de câteva ori, ceea ce îmi atrăgea de fiecare atenția, în mod special, era versetul 5: ,,Mă culc, adorm şi mă deştept iarăşi, căci Domnul este sprijinul meu’’. Reflectând asupra acestor cuvinte mi-am dat imediat seama că erau cuvinte prin care Dumnezeu vorbea unei nevoi cu care eu mă confruntam în acea perioadă și care îmi dădea o stare pronunțată de neliniște.

Etapa a doua este aceea a meditației. Spre deosebire de practica meditației asociată cu religii și filozofii ezoterice, scopul acestui exercițiu nu este golirea minții ci asocierea ideilor, emoțiilor, trăirilor cu mesajul Scripturii. În cazul menționat mai sus, imaginea unui om înconjurat de vrăjmași, cu urmăritori setoși de sânge pe urme, dar care poate să doarmă liniștit a fost una care m-a îndemnat să mă gândesc la situația mea. Fără să mă identific în toate aspectele cu David, autorul psalmului și protagonistul întâmplărilor evocate în el, am găsit suficiente elemente în care m-am regăsit: sentimentul amenințării, neliniștea în fața evenimentelor și a necunoscutului pe care îl prefigurau…dar, în mijlocul tuturor acestor emoții și ginduri, s-a conturat un sentiment al siguranței care venea din faptul că Dumnezeu era Cel care veghea asupra tuturor lucrurilor.

În etapa a treia, rezultatul meditației este transformat în rugăciune. Fie că este vorba despre o mărturisire, sau o cerere, ori o mulțumire, gândurile și emoțiile rezultate în urma citirii și personalizării, prin meditație, sunt transpuse în forma unei rugăciuni.

Etapa a patra este aceea contemplării sau aprofundării. Aici este locul în care intervine ascultarea, supunerea, transformarea. În cazul descris, transformarea a fost trecerea de la starea de neliniște la cea de încredere în Dumnezeu, în disponibilitatea Sa de a se îngriji de nevoile mele și de a-mi asigura viitorul. Astfel, am putut să fac o analiză obiectivă a situației și să-mi verific acțiunile, principiile și ascultarea, încredințându-i lui Dumnezeu consecințele.

Sper ca aceste informații să vă folosească și să vă convingă că nu citim doar cu mintea ci și cu inima, nu doar din datorie ci și din necesitate, nu doar pentru informare ci pentru transformare, conștienți că trăim cu orice Cuvânt care vine de la Dumnezeu.

Advertisements

3 Responses to Citirea contemplativă.

  1. Cristi says:

    Adevarul este ca cititul Bibliei fara meditatie,rugaciune si contemplare este degeaba sau in zadar am nevoie sa imi intiparesc asta tot mai clar in mintea mea

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Editura Casa Cărţii

Împreună slujitori ai Cuvântului

pe scara Cerului

pentru ca dragostea lui Dumnezeu invinge atractia gravitationala...

Chibzuieli

Să stăm strâmb şi să chibzuim drept:

Marius Cruceru

...fără cravată

Persona

Blog of Danut Manastireanu

LeadershipConneXtions

Theology, Spirituality, Leadership, Communication

%d bloggers like this: